Am revenit la Tarnița la Cruce pe bicicletă, după o pauză mult prea mare, după o primă tură în 2010, urmată de a doua în 2013. Planificasem tura asta prin vară, dar vremea nepotrivită, cu multe ploi și furtuni, a dus la amânarea planului. I-a venit momentul undeva la mijloc de noiembrie, pe o vreme stabilă, cu inversiuni termice, soare pe culmi și temperturi acceptabile chiar și la 2000 m. Speram la o mare de nori peste depresiunea Transilvaniei, ca să putem căuta în zare crestele Meridionalilor și ale Apusenilor. Nu a fost să fie. Plafonul de nori a rămas undeva mult prea jos, iar atmosfera a fost destul de încărcat, întrucât cu greu se distingeau crestele Făgărașilor. Mi-am făcut oricum plinul, câteva zile mai târziu, la o tură per-pedes, pe partea cealaltă a munților Rodnei, pe vârful Roșu, de unde am surprins o mare de nori fantastică.
Totuși, ne-am bucurat din plin de o zi de pedalat la altitudine și de lunga coborâre ce a urmat, mai ales că în curînd vine iarna și vom agăța bicicletele în cui până la primăvară ( sau poate nu :D).
Noi am plecat din Romuli via valea Strâmba, Pasul Pietrii, Tarnița la Cruce și retur, pe un traseu ce a însumat aproximativ 25 km de urcare continuă, din care vreo 2 km de push-bike, cu vreo 1700 m dif de nivel în total, urmați de alți 25 km de coborâre.
Lumini ireale de dimineață, filtrate de fum și ceață, cu unul dintre impresionantele viaducte ale căii ferate, în plan îndepărtat
Prin pădurea de sub Platoul Bătrâna
Pe platou - avem parte de o deschidere impresionantă
Boomerang
"Preeria" Munților Rodnei
Vasile nu a mai urcat pe aici de la tura din 2010
Buhăescu
2 am mai rămas :D
Țibleșul
Dacă tot am luat și teleobiectivul în rucsac, am făcut și câteva cadre, să nu zic că l-am cărat deageaba
Creasta Cocoșului din Gutâi, undeva în zare
Urmează o postare cu două ture și cadre faine de toamnă, de pe coclaurile preferate.
Pe curând!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu