Ultimul weekend al lunii septembrie a găzduit Ultra Bug Mtb Maraton, o competitie de mountainbike cu startul la Fundul Moldovei, desfasurata in decorul idilic al Obcinelor Bucovinei. Ştiam din experienţa anilor trecuţi că ultimul weekend din septembrie aduce vreme frumoasă cu soare şi căldură. Însă de data asta lucrurile au stat diferit. Din cele câteva site-uri de meteo consultate, cu prognoze de la cele mai optimiste, la cele mai sumbre, totuşi cele mai multe anunţau vreme închisă şi rece de dimineaţă, urmată de ploaie torenţială de la amiază şi până seara. Am decis totuşi să mergem şi nu am regretat.
Ne-am trezit devreme şi am plecat pentru a ajunge la timp pentru a ne înscrie şi a ne pregăti de start. Puţin după plecare, ploaia măruntă şi rece a început să ne descurajeze, însă de îndată ce am trecut Pasul Mestecănişului ploaia s-a oprit. Startul s-a dat la ora 9, cu o oră mai repede decât eram obişnuiţi de la celelalte maratoane.
Fiind o competiţie la care am participat Just for fun, am decis cu Marcos să mergem împreună. S-a plecat în forţă, şi deşi antrenamentul din vara asta s-a redus la doar câteva ture, am reuşit să ne menţinem relativ aproape de grupul fruntaş. Bine, cel mai probabil că participarea destul de scăzut ne-a venit în avantaj. După o scurtă încălzire pe asfalt în uşoară coborâre, a urmat o secţiune pe forestier ce s-a transformat apoi în drum de căruţă, practicabil, în ciuda ploilor din zilele trecute, solul fiind unul stâncos. Coborârea, alunecoasă pe unele secţiuni a fost o distracţie. A urmat apoi o porţiune destul de lungă de uşoară coborâre, pe un drum de ţară, iar apoi asfalt, trecând prin sate şi pe lângă gospodării bucovinene pitoreşti. A urmat apoi urcarea pe Obcina Mestecănişului. Deja eram între primii trei, urmând ca în scurt timp să-l ajungem şi pe Ionuţ, din Câmpulung care era în faţă. Am alternat de câteva ori prima poziţie pe urcare, iar odată ajunşi pe culme, Ionuţ, mai puternic pe plat a reuşit să se distanţeze. Am reuşit să mă menţin în spatele lui la câteva zeci de metri distanţă. Marcos a rămas în spate. M-am oprit să îl aştept. După două minute ne-am regrupat. În scurt timp a început o frumoasă şi lungă coborâre spre finish. În scurt timp îl ajungem şi pe Ionuţ. Făcuse pană, cel mai probabil un snake bite. Îi dăm în viteză la vale. Deja ne vedem victorioşi, mai ales că Ionuţ se dovedise mai neexperimentat pe coborâre. Ajunşi în sat ne luăm (greşit) după un marcaj rămas de la competiţia de alergare din vară, identic cu cel de la maraton. Facem în plus aiurea câteva sute de metri bune. Ajungem în asflat. Mai avem puţin până la finish. Pedalăm relaxaţi. Îi spun instictiv lui Marcos să mărim puţin ritmul să nu ne trezim cu Ionuţ lângă noi. Nici nu termin bine de zis că îl şi văd ieşind în şosea la 100 m în faţa noastră, de pe o scurtătură pe care de fapt ar fi trebuit să o luăm şi noi dacă nu am fi luat-o greşit. Accelerăm. Marcos preia trena. Dar nu reuşesc să păstrez ritmul. Ionuţ simnte că se apropie ceva în viteză de el şi aruncă îngrozit o privire în spate. Încearcă să accelereze cu ultimele forţe. Marcos trece de el cu 1 m înainte de finish. Ionuţ se prabuşeşte extenuat. Linia de finish nefiind bine definită, iar photo finish-ul inexistent, primesc amândoi premiul 1, iar eu locul 3. Mulţumesc cu ocazia asta magazinului Edelweiss pentru inspiraţia de a alege ca premii, printre altele, o pereche de mănuşi şi o cască. Au fost exact echipamentele de care aveam nevoie.
Pe la orele 13 a început şi ploaia. Aşa cum zicea şi prognoza. Noi terminasem deja cursa de ceva vreme. Însă ploaia nu a durat mult, iar spre seară am avut parte şi de un curcubeu superb.
A urmat apoi after race-ul de la stâna Vancea, cu ospăţ şi voie bună, locul unde a avut loc şi premierea şi au fost realizate şi pozele care urmează:
Balmoşul a fost deosebit. Se zice că şi gulaşul a fost pe măsură
Baciul Anghel, un personaj autentic
Atunci când ploia şi soarele se întâlnesc
Prin 2007 am participat la prima ediţie a Maros Mtb Maraton, desfăşurat în Făget, care a fost şi primul meu maraton. De atunci am frecventat cel puţin o competiţie în fiecare an, mai constant până prin 2010 şi mai rar pe urmă. Pentru anul ăsta îmi propusem să particip la maratoanele de mtb de la Colibiţa Bike Fest şi Via Maria Theresia, însă din motive obiective le-am ratat. Aşa că invitaţia de a participa la acest maraton pe final de sezon a venit la fix. Mulţumesc organizatorilor!
Pe data viitoare!
P.S. Pentru amatorii de alergare montană există şi varianta Ultrabug ultra maraton cu 100 km de trail running tot la Fundul Moldovei, în decorul idilic al Obcinelor Bucovinei.