Un traseu de parcurs o data in viata sau cel mult o data la cativa ani buni,
dupa ce ai uitat cei cativa kilometri de carat bike ul in spate peste
brazii doborati de vant sau portiunea dintre Heniul mare si varful
Tomnatic parcursi mai mult pe langa bicicleta.
In rest, pana in saua dintre Heniu si Vf. Muncel traseul este superb
(exceptand pushbike ul din Valea Tureacului pana in culme), in mare
parte datorita peisajelor ce se deschid inspre Muntii Rodnei, Muntii Calimanii, înspre celelelate culmi ale Munceilor Bargaului sau
panoramele ce se deschid spre satele de pe Valea Bârgăului sau Leşului. Iar de pe Heniu, în funcţie de claritatea atmosferei, poţi cuprinde cât vezi cu ochii...
Am plecat din Mijlocenii Bârgăului, am continuat pe asfalt până în
Tureac, de aici am luat-o pe Valea Tureacului, apoi am făcut stânga (cu
50 m înainte de izvorul cu halău) pe Valea Ursului.
După vreo 2 km am
făcut stânga şi a urmat un push-bike până pe culme. De aici şi până în
şaua dintre Heniu şi Muncel urmează partea cea mai plăcută şi
interesantă a traseului, ciclabilă în totalitatea, prin poieni largi,
deschise sau poteci înguste pe curbă de nivel.
|
Doi neni tare faini |
|
Cu badea m-am întâlnit acum vreo cinci ani tot la tură, în Poiana Calului din Călimani, pe vremea când era baci la stână |
|
Relaxare |
|
În strungă |
|
Învăţăcelul |
|
Avem parte şi de un prânz proaspăt şi gustos |
|
superb |
|
Miroslava, Căsaru, Bistricioru , Dealu Negru |
|
Tureac şi Mureşenii Bârgăului |
|
Fundul văii Tureacului, Tihuţa şi Căliamnii în spate cu ai săi 12 Apostoli |
|
Până aici ne-a fost |
Apoi urmează calvarul, cam un kilometru jumate de cărat, împins şi
strecurat peste şi pe sub crengi, pe un traseu ce poate fi destul de dificil de parcurs chiar
şi fără bicicleta după tine.
|
Înspre Bucovina |
Cu braţele anesteziate ajungem pe Heniu şi după ceva vreme parcă uităm
prin ce am trecut. În loc să coborâm pe drum până în Leşu sau pe o altă
variantă,
înspre Strâmba, pe care am urcat acum doi ani, decidem să o luăm tot
pe creastă înspre Heniu Mic-Tomantec şi să coborâm în Mijloceni. Zis şi
făcut, aşa că urmează încă vreo trei kilometri, mai pe bicicletă, mai
mult pe lângă. Apoi, o coborâre abruptă pe poiana de pe piciorul sudic
al Tomnatecului, iar după coborârea în viteză de pe Valea Muntelui ajungem
din nou de unde am plecat.
|
Înspre Călimani |
|
Tomnatec şi ultimul împins al zilei |
Traseul pe bikemap, pur orientativ
aici . Atentie nu este track GPS!
Felicitari pentru reusita! :)
RăspundețiȘtergereAi perfecta dreptate, nici pe jos nu-i tare usor de ajung pe Heniu... imi aduc perfect aminte de prima mea tura pe acolo (http://www.bandarosie.ro/2009/02/o-zi-in-muntii-bargau-1-februarie-2009.html)
De asemenea, toamna trecuta am mers si cu bitele prin acele parti, pe niste culmi aparent domoale, perfect ciclabile, unde am avut parte de un push-ing de neuitat :p.
Da, Heniu cere respect si desi pare lejer la prima vedere nu i un munte usor de urcat, mai ales pe varianta sudică pe unde ati urcat voi. Ăsta-i primul munte pe care l am urcat acum multi ani si de multe ori de atunci, dar de fiecare data a fost destul de greu de cucerit :D.
ȘtergereDin saua dintre Muncel si heniu am parcurs si eu traseul pe jos pana pe Heniu. A fost greu fara bita dapo cu bita...bine ca ati scapat cu bine. Fain. Un circuit foarte fain pe care daca esti ambitios il poti face si in alergare.
RăspundețiȘtergerePentru zilele cand bita va fi mai aproape de mine. Pana atunci perpedes.
AdrianHogiu