luni, 16 mai 2016

Tură de vară prin împrejurimile Leşului

Cândva la mijloc de vară am făcut un traseu în circuit pe culmile mai joase din munţii Bârgălui. Am plecat din centrul satului Leşu, am continuat, când pe asfalt când pe macadam spre Lunca Leşului şi mai departe în amonte, ca să urcăm apoi pe un drum forestier în cătunul Poienile Leşului. De aici ne-am întors spre punctul de plecare, pe culme de data asta. Iar din cătunul Valea Măgurii am revenit din nou în vale, trecând pe lângă
tăul omonim.





Biserica greco-catolică în conditii diferite de iluminare. Înainte de prânz şi după-masa (cu filtru de polarizare)


Încă mai pot fi admirate căsuţe tradiţionale

Fain şi mândru drum

Spre poienile Leşului

Cu gândul departe spre Călimani

Munceii Bârgălui şi Călimanii în fundal

Faină privelişte

Am admirat destul. Ne întoarcem

Spre cătunul Valea Măgurii


Lacul Valea Măgurii


Să vină iar Vara !!!

marți, 12 aprilie 2016

Circuit al Văii Tureacului în culori de toamnă

Ultima tură de bicicletă pe anul trecut am făcut-o pe Valea Tureacului, situată în partea de sud a Munţilor Bârgăului. Am început să urcăm din satul omonim până în pasul ce face trecerea spre Iliuţa Bozghii şi valea Leşului. De aici am luat-o la stânga, pe culme,  spre vârful Bondariului, urmând ca imediat după vârful respectiv să coborâm din nou în vale.



Fumul, ce iniţial credeam a fi de la frunze aprinse, s-a dovedit a proveni de la o grămadă de lemne, ce ardeau mocnit, pentru producerea cărbunelui, râvnit de amatorii de grătare.



Gospodării temporare


Panoramă înspre Heniu Mare


Contre-jour


Mioritic



Culori de toamnă



2+2



Şi cam atât din toamna trecută. Urmează o scurtă relatare a unei ture din vară, iar apoi începem cu turele din primăvara asta.

marți, 2 februarie 2016

Colibiţa - Downhill de pe Piatra lui Orban



Era o după-masă de iulie cu o căldură înăbuşitoare şi o umiditate sufocantă. Atmosfera încărcată şi norii care se adunau cu repeziciune anunţau o furtună iminentă. Planul era de a urca pe Valea Repedea până pe Piatra lui Orban, de aici înapoi la obârşia văii Repedea, push biking până în Poiana Calului, trecut apoi în Poiana Cofii, iar de aici doar la vale pe valea Pănuleţului. 

După câteva zeci de minute începe ploaia. Scăpăm destul de lejer, strecurându-ne printre reprizele mai puternice şi alternând cu adăpostiri pe sub cetina groasă a brazilor de pe marginea drumului forestier.  Ajungem într-un final pe micul platou de pe Piatra lui Orban, după un scurt push biking pe oribilul drum croit recent de cei care au amenajat crucea de pe vârf. Deşi am mai ajuns aici de câteva ori înainte, de fiecare dată sunt captat de panorama asupra întregii depresiuni a Colibiţei ce se deschide în faţa ochilor.





Ne delectăm cu afine proaspăt coapte, gândindu-ne ce traseu să abordăm în continuare. Deja era destul de târziu. Un alt push bike până în poiana Calului nu prea ne surâde. Doru lansează ideea de a coborî pe poteca de sub Piatra lui Orban direct în Poiana Slătiniţa, pe drumul de contur ce înconjoară  lacul Colibiţa. El nu mai făcuse traseul ăsta deloc, iar eu eram curios cât de abordabil era pe bicicletă, deşi fusesem recent pe acolo şi nu prea părea a fi prea ciclabil. Nu mai stăm prea mult pe gânduri şi îi dăm la vale.
Yes, indeed

Singletrail
 Până la urmă s-a dovedit a fi una dintre cele mai interesante secţiuni parcurse anul trecut, fiind mult mai abordabilă decât crezusem iniaţial,  reuşind să parcurg cam 80 % din traseu pe bicicletă. Doru a ajuns şi el întreg jos, deşi avusese probleme la sistemul de frânare. 

Piatra Mare la Apus
Cam atât de la tura asta. Din cauza ploii nu am făcut prea multe fotografii pe secţiunea de urcare, iar la coborâre nu ne-am mai oprit...

Urmează câteva ture de vară şi de toamnă de prin munţii Bârgăului.Pe curând!


miercuri, 18 noiembrie 2015

Ultrabug MTB Maraton 2015


     Ultimul weekend al lunii septembrie a găzduit Ultra Bug Mtb Maraton,  o competitie de mountainbike cu startul la Fundul Moldovei, desfasurata in decorul idilic al Obcinelor Bucovinei. Ştiam din experienţa anilor trecuţi că ultimul weekend din septembrie aduce vreme frumoasă cu soare şi căldură. Însă de data asta lucrurile au stat diferit. Din cele câteva site-uri de meteo consultate, cu prognoze de la cele mai optimiste, la cele mai sumbre, totuşi cele mai multe anunţau vreme închisă şi rece de dimineaţă, urmată de ploaie torenţială de la amiază şi până seara.  Am decis totuşi să mergem şi nu am regretat. 
     Ne-am trezit devreme şi am plecat pentru a ajunge la timp pentru a ne înscrie şi a ne pregăti de start. Puţin după plecare, ploaia măruntă şi rece a început să ne descurajeze, însă de îndată ce am trecut Pasul Mestecănişului ploaia s-a oprit. Startul s-a dat la ora 9, cu o oră mai repede decât eram obişnuiţi de la celelalte maratoane. 
      Fiind o competiţie la care am participat Just for fun, am decis cu Marcos să mergem împreună. S-a plecat în forţă, şi deşi antrenamentul din vara asta s-a redus la doar câteva ture, am reuşit să ne menţinem relativ aproape de grupul fruntaş. Bine, cel mai probabil că participarea destul de scăzut ne-a venit în avantaj. După o scurtă încălzire pe asfalt în uşoară coborâre, a urmat o secţiune pe forestier ce s-a transformat apoi în drum de căruţă, practicabil, în ciuda ploilor din zilele trecute, solul fiind unul stâncos. Coborârea, alunecoasă pe unele secţiuni a fost o distracţie. A urmat apoi o porţiune destul de lungă de uşoară coborâre, pe un drum de ţară, iar apoi asfalt, trecând prin sate şi pe lângă gospodării bucovinene pitoreşti. A urmat apoi urcarea pe Obcina Mestecănişului. Deja eram între primii trei, urmând ca în scurt timp să-l ajungem şi pe Ionuţ, din Câmpulung care era în faţă. Am alternat de câteva ori prima poziţie pe urcare, iar odată ajunşi pe culme, Ionuţ, mai puternic pe plat a reuşit să se distanţeze. Am reuşit să mă menţin în spatele lui la câteva zeci de metri distanţă. Marcos a rămas în spate. M-am oprit să îl aştept. După două minute ne-am regrupat. În scurt timp a început o frumoasă şi lungă coborâre spre finish. În scurt timp îl ajungem şi pe Ionuţ. Făcuse pană, cel mai probabil un snake bite. Îi dăm în viteză la vale. Deja ne vedem victorioşi, mai ales că Ionuţ se dovedise mai neexperimentat pe coborâre. Ajunşi în sat ne luăm (greşit) după un marcaj rămas de la competiţia de alergare din vară, identic cu cel de la maraton. Facem în plus aiurea câteva sute de metri bune. Ajungem în asflat. Mai avem puţin până la finish. Pedalăm relaxaţi. Îi spun instictiv lui Marcos să mărim puţin ritmul să nu ne trezim cu Ionuţ lângă noi. Nici nu termin bine de zis că îl şi văd ieşind în şosea la 100 m în faţa noastră, de pe o scurtătură pe care de fapt ar fi trebuit să o luăm şi noi dacă nu am fi luat-o greşit. Accelerăm. Marcos preia trena. Dar nu reuşesc să păstrez ritmul. Ionuţ simnte că se apropie ceva în viteză de el şi aruncă îngrozit o privire în spate. Încearcă să accelereze cu ultimele forţe. Marcos trece de el cu 1 m înainte de finish. Ionuţ se prabuşeşte extenuat. Linia de finish nefiind bine definită, iar photo finish-ul inexistent, primesc amândoi premiul 1, iar eu locul 3. Mulţumesc cu ocazia asta magazinului Edelweiss pentru inspiraţia de a alege ca premii, printre altele, o pereche de mănuşi şi o cască. Au fost exact echipamentele de care aveam nevoie.
     Pe la orele 13 a început şi ploaia. Aşa cum zicea şi prognoza. Noi terminasem deja cursa de ceva vreme. Însă ploaia nu a durat mult, iar spre seară am avut parte şi de un curcubeu superb.

A urmat apoi after race-ul de la stâna Vancea, cu ospăţ şi voie bună,  locul unde a avut loc şi premierea şi au fost realizate şi pozele care urmează:




Balmoşul a fost deosebit. Se zice că şi gulaşul a fost pe măsură





Baciul Anghel, un personaj autentic




Atunci când ploia şi soarele se întâlnesc 




     Prin 2007 am participat la prima ediţie a Maros Mtb Maraton, desfăşurat în Făget, care a fost şi primul meu maraton. De atunci am frecventat cel puţin o competiţie în fiecare an, mai constant până prin 2010 şi mai rar pe urmă. Pentru anul ăsta îmi propusem să particip la maratoanele de mtb de la Colibiţa Bike Fest şi  Via Maria Theresia, însă din motive obiective le-am ratat. Aşa că invitaţia de a participa la acest maraton pe final de sezon a venit la fix. Mulţumesc organizatorilor!

Pe data viitoare!

P.S. Pentru amatorii de alergare montană există şi varianta  Ultrabug ultra maraton cu 100 km de trail running tot la Fundul Moldovei, în decorul idilic al Obcinelor Bucovinei.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...