vineri, 13 februarie 2015

Pe drumuri de culme. Munţii Bârgăului în culorile toamnei

Am încheiat sezonul cu două ture superbe pe meleagurile natale.



Deşi uneori avem tendinţa de a căuta senzaţionalul departe de noi, căutând mai mereu alte locuri, cât mai departe de casă, toamna asta am redescoperit plăcerea de a pedala pe culmile din împrejurimile văii Bârgăului şi am realizat că nu e neapărat necesar să cauţi foarte departe locurile care să te împlinească şi că poţi găsi paradisul doar trecând peste deal (unii zic că îl putem găsi şi în noi, dar asta-i altă poveste).

Primul set de fotografii l-am făcut la o tură relizată pe la mijloc de octombrie, având ca subiect principal secţiunea dintre Piatra Fântânele şi Ilva Mică, via Ciosa pe culmea dintre văile Leşu şi Ilva. Iniţial am plănuit să parcurgem culmea pe întreaga ei lungime, însă, ziua scurtă de toamnă ne-a silit să scurtăm şi tura şi să coborâm în Leşu, porţiunea rămasă urmând să o facem cu o altă ocazie. La finalul zilei am strâns peste 80 km, traseul fiind Josenii Bârgăului - Piatra Fântânele - Ciosa - Măgura Calului - Vârful Stegii - Leşu - Ilva Mica - Strâmba - Josenii Bârgăului.

Vremea a fost superbă, atât pentru pedalat, cât şi pentru poze, singurul regret fiind că nu am avut teleobiectivul la mine.












Plai cu dor
Superbele drumuri de pământ
Spre Rodnei
Pleoape


Cea-a de-a doua tură, făcută la mijloc de noiembrie, s-a dovedit a fi o încheiere perfectă de sezon. Deşi iniţial am vrut să continui porţiunea de culme pe care am ratat-o la tura precedentă, tot din motive de timp am decis să ne învârtim puţin pe un picior vestic de-al Heniului. Am urcat pe Valea Strâmba, am continuat apoi la stânga pe un drum recent renovat, ca pe urmă, după câţiva kilometri pedalaţi pe curbă de nivel, să revenim în Valea Strâmba, undeva la mijlocul distanţei dintre Ilva Mică şi pasul Strâmba.

Vă las cu selecția de imagini și cu povestea aLinei :

      "Privesc pe geam la vremea mohorâtă și ploioasă care de câteva zile s-a instalat. Pe o vreme ca asta, nu-ți vine decât să stai în casă la căldură și să reflectezi. Mă gândesc la tura de bicicletă din weekendul trecut, cu care personal mi-am încheiat sezonul de pedalat din acest an.
Era o zi de toamnă senină, cu soare blând ce prevestea o lungă perioadă de vreme mohorâtă și te îmbia să petreci alături de ea. Ne-a crescut motivația de-a ne mișca și de-a fi în natură. Călin mi-a propus o tură cu bicicleta aproape de casă, doar peste deal.
      Am pătruns pe o vale pastelată de toamnă, cu o urcare domoală că puteam să admirăm peisajul ce ni se arăta și să ascultăm liniștea ce dăinuia peste sat. Acolo, încă există un sătuc arhaic, cu case mici, neatinse de modernismul exagerat al zilelor noastre, cu mirosul specific de viață rurală, cu oameni simpli dar curioși la străinii apăruți pe vatra lor și câini ce ne lătrau, în semn că nu suntem din acel sat.



      Am continuat urcarea ce s-a dovedit lungă, într-un ritm constant, lăsând sătucul arhaic în urmă, bucurându-ne de liniște și de aerul parfumat de rășini al pădurii ce ne înconjura, din toamna ce a mai rămas. Urcușul sinuos ce traversa pădurea colorată, iar pe alocuri înmiresmată, ne-a oferit o mare deschidere spre zări cu munți, aproape de noi fiind Rodnei, în stânga Țibleșul și în depărtare Apusenii. Am poposit puțin să privim priveliștea ce ne încânta ochii și să ne scăldăm în razele dulci ale soarelui ce ne energiza. Răcoarea și ideea că în două ore se va însera, ne-a urnit din locul în care ne-am odihnit, continuând traseul pe drumul ce cobora.






      Mi-a tihnit și coborârea pe alocuri de viteză, pe alocuri abruptă și tehnică, ce necesita atenție și bun echilibru ca să te strecori pe urmele de căruță și printre bolovani. Traversând o porțiune mult prea înclinată pentru abilitățile mele, am luat-o pe lângă bicicletă și coboram așa. Mă opream din când în când și mă uitam la lumina ce evidenția unduirile și jocul fumului din satul în care urma să ajungem noi. De asemenea mi-a atras privirea o gospodărie tare animată.






      Era o casă țărănească, înconjurată de o mare grădină, cu ștergare pe care erau cusute frumoase motive tradiționale, întinse pe sfoară, cu o mâță mângâiată de soare ce ședea pe târnaț, un câine ce stătea pe covorul de frunze proaspăt scuturate și un nene ce umbla prin ogradă. Imaginea aceea m-a transpus pentru câteva momente în frumoasa-mi copilărie, petrecută la sat.


      Cobora soarele, coboram și noi, se lăsa seara rece și pacea peste locul în care ne aflam, iar eu, cu o ușoară nostalgie, dar compensată de bucurie, reflectam la momentele trăite în acea zi. A fost ultima ieșire cu bicicleta în acest sezon și o zi de neuitat! La primăvară, îi împărtășeam gândul lui Călin, cu acest traseu voi redeschide sezonul lui 2015 de pedalat! "


Cam atât din sezonul trecut. Să ne auzim cu bine şi ture cât mai faine în noul an!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...