Chiar dacă, cel puțin până acum, am avut parte de o iarnă slabă în precipitații solide, totuși am fost răsplătiți cu peisaje de vis. Dacă la munte, peisajul a fost destul de puțin ofertant, în zonele mai joase, ceața densă a lăsat în urmă un tărâm de basm.
Limita superioară a plafonului a urcat doar până spre 750-800 m. A fost un fenomen pe care l-am întâlnit destul de rar, mai ales pe valea Bârgăului. Așa că, de îndata ce limita a coborât spre 500 m, am plecat într-o cursă contra-cronometru. Așa ceva mai prinzi doar o dată la câțiva ani. În 10 ani de când sunt aici e doar a doua oară. Știam că dacă soarele va prinde mai multă putere și temperatura va crește spre 0 grade, cristalele de chiciură se vor topi.
Spre surprinderea mea, chiciura a rezistat încă vreo 2-3 zile, suficient cât să mă întorc acasă cu straița plină de imagini. Am ieșit atât la răsărit ori apus, cât și pe timpul zilei. Locațiile mai apropiate le-am explorat pe jos, dar pentru dealurile din jur am preferat să ies cu bicicleta, mai ales că erau condiții ideale: temperatură plăcută, de la 0 la -5 grade, sol înghețat și zăpadă puțină. O revenire numai bună după o lună de dospit, iar porțiunile mai alunecoase fac bine și la dezvoltarea unui simț al echilibrului mai pronunțat. Gata cu vorbăria. Las imaginile să vorbească:
Fotografii de Călin Gabor
Fotografii de Călin Gabor
Banditele astea trei mi-au tot ros din merii din grădină :)
Plaiurile Bârgăului sub mantia argintie |
Un grup de mesteceni tare fotogenici. |
Mijlocenii Bârgăului și muntele Heniu |
Sub candelabru |
Orizonturi diafane |
Căsaru și Călimanii |
Nasu roșu și barba sură :)) Nu m-a văzut la față de ceva vreme internetul, așa că pun acum un autoportret, împlinit fiind după câteva zile fantastice |
De pe tărâmul zăpezii, trecem pe tărâmuri iberice. Lansăm invitația pentru o săptămână pe biciclete electrice în Nord Vestul Spaniei. Detaliile urmează în curând!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu