Două zile în Maramures

     Cu dor de Rodnei şi de Maramureş, cândva la mijloc de septembrie am revenit pe cel mai nordic plai al ţării, pentru a reface două dintre traseele noastre favorite.

     Pentru prima zi am optat pentru traseul Borşa - Pasul Prislop - Ştiol - Şaua Gărgălău - Şaua Galaţului - Borşa, cu o lungime de 45 de km şi 1300 m diferenţă de nivel, din care vreo 30 de km de urcare (25 pe asfalt până în Pasul Prislop), iar restul de 15 km reprezentaţi de o superbă coborâre până înapoi în Borşa. Despre traseul ăsta am mai scris aici. 

     Pentru a doua zi ne-am propus să urcăm din Şanţ, pe Valea Cobăşelului înspre Pasul Curăţel şi să coborâm în Rodna peste Capul Beneşului. Nu ne-am ţinut de plan, pentru că vremea s-a cam stricat şi am optat astfel pentru o tură în munţii Maramureşului, pe un traseu pe care n-am mai fost de câţiva ani buni.

     Imagini din prima zi, în care ne-am minunat din nou de panorama ce se deschide o dată ce pătrunzi pe platoul Ştiol, de măreţia munţilor Rodnei văzuţi din Şaua Gărgălău sau de bucuria de a pluti pe poteca ce pleacă din Şaua Galaţului, trece pe sub Puzdrele pentru a coborî apoi în Borşa:

gânduri către Rodnei

     O doua zi ne trezim în Pasul Prislop pe o vreme total schimbată. Frig, nori şi vânt puternic. Spre crestele Rodnei lucrurile nu stau tocmai roz, aşă că schimbăm puţin planurile şi ne hotărâm să facem o tură în Munţii Maramureşului unde parcă vremea pare a fi mai prietenoasă. Zis şi făcut. 

     Coborâm din nou în Borşa şi o luăm înspre Baia Borşa. De aici pornim pe asfalt pe valea Secu până la ruinele minei, împingem bicicletele până în creastă şi continuăm apoi pe întinsul plai Lucăciasa. Vântul bate atât de tare încât reuşim cu greu să ne menţinem echilibrul. Odată ajunşi în şaua Gâliu, facem dreapta spre valea Bălăsâna pe care continuăm până înapoi de unde am plecat. "Fântăna arteziană" de pe valea Bălăsâna, datorată unei fisurii într-o ţeavă de alimentare cu apă, era la fel spectaculoasă ca în urmă cu 8 ani, când am fost ultima dată pe traseul ăsta. Mare lucru nu s-a schimbat de atunci. Cât despre ruinele minei şi a ceea ce a fost lăsat în urma ei, nu mai zic nimic...

Pasul Prislop

Haldă de steril şi urmele unui incendiu puternic, care a devastat în urmă cu ceva timp versantul sudic al muntelui Toroiaga

Toroiaga

unii pot...

Cochetul refugiu Lucăciasa

Adăugaţi o legendă

     P.S. tura de pe Curăţel pe care ne-o propusesem, dar pe care nu am reuşit să o facem din cauza vremii nefavorabile, am făcut-o în octombrie pe o vreme văratică. A fost atât de cald încât la finalul ei, pentru a ne curăţa de praf, ne-am răsfăţat cu o binemeritată baie într-un halău. 

     Pentru că am lăsat aparatul acasă (parcă a fost bine fără grija lui şi fără desele opriri pentru pozat) nu o să urmeze postarea cu tura asta, în schimb va urma o tură superbă de pe culmile Bârgăului.