duminică, 5 iunie 2011

Heniu vs Dealu Negru

Doi munţi-două trasee la superlativ. Primul pentru dificultatea ridicată, al doilea pentru caracterul sălbatic.

Muntele Heniu cu ai săi 1611 m nu se lasă uşor de cucerit, şi asta din cauza diferenţei mari de nivel (1000 m), dar şi a drumului de acces până pe vârf.



Întâlnire cu trupa din Bistriţa pe drumul dintre Dumbrava şi Strâmba



Regrupare


Am optat pentru urcarea din Valea Strâmba, continuând apoi pe ultimii 2 km pe drumul ce urcă din Leşu Ilvei.


Verde crud


Mai pe bike, mai pe lângă ajungem până la urmă şi pe vârf, de unde ne delectăm cu panorama oferită de Munţii Rodnei




Traiască progresul cu antene cu tot


Rodnei, peste măgurile şi munceii Bârgăului

Admirăm o panseluță (viola dacica) şi o luăm la vale


La coborâre am luat-o pe creastă înspre Heniu Mic, iar înainte de vârf pe un drum de taf am dat din nou în poteca ce urcă din valea Strâmba.


A doua zi o luăm spre Dealu Negru, pe drumul forestier Stegea, refăcut după viitura de anul trecut. De pe Stegea am continuat prin Poiana Jirezi înspre Poiana Cofii, iar de aici coborâre pe Pănuleţ (Ţiganca) până în Colibiţa.


Porţiunea dintre Poiana Jirezi şi Poiana Cofii este extrem de sălbatică, cu o faună foarte bogată. Am văzut în zonă cocoş de munte, cerb şi multe, multe urme de urs, iar la tura asta chiar urme de lup.


După ploaie, cam noroioasă treabă


Seminţe de muşchi


E.T


Pedicuţă


Urme de lup


Pădurea a fost lăsată în pace de ceva vreme, astfel că natura îşi revine încet, încet.


După ploaie apare şi un optimist...


Miţa, un cer superb, câteva văcuţe şi cam atât

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...