MTB BN: Alpen biking

Cu bicicleta prin Alpi în ultimele zile de toamnă

Îmi era dor de revederea cu crestele alpine, pe care nu am mai pedalat de ceva vreme, iar după un sezon încărcat, bike-ul a cerut și el o vacanță. Așa că, ne-am urcat în mașină și duși am fost.

Am prins ultimele zile cu vreme frumoasă de toamnă, la final de septembrie, cu temperaturi plăcute chiar și la peste 2500 m. După câteva zile a venit zăpada...

BREGENZ - BODENSEE

Primele ture au fost pe lângă Bregenz, orașul principal al landului Vorarlberg și basecamp-ul pentru escapada alpină. Bregenz este un oraș cultural, renumit pentru festivalul de operă în aer liber de pe malul lacului Bodensee.
Muntele Pfaender, situat în imediata apropiere a orașului este locul preferat al bikerilor din oras. Am testat si noi cateva din potecile neoficiale. Pe majoritatea potecilor de drumeție este permisă doar urcarea pe bicicletă, coborârea fiind interzisă. Totuși, muntele este brăzdat de poteci formate în timp de pasionații de enduro.
După câteva zile de la sosire m-am întâlnit și cu Marcos, care era în drum spre Spania, așa că am dat două-trei ture împreună.

Bodensee - malul elvețian

Creste de aproape 3000 m în alpii elvețieni

În zare se vede centrul vechi al cochetului orășel Lindau, situat pe o insulă. Iar mai departe se întrezărește un zeppelin, ce tocmai se ridicase din Friedriechshafen (orașul unde are loc în fiecare an cel mai mare târg dedicat bicicletei din lume - Eurobike).

Prin pădurea exotică de pe Pfaender. Aflată în prima linie, masele de aer încărcate cu precipitații ce vin dinspre Atlantic fac ca întreaga zonă să fie extrem de verde.

Fiind un relief format în conglomerate, întâlnim pe traseu numeroase cascade, abrupturi și mici chei.

DORNBIRN - KARREN

Dornbirn este al doilea oraș ca importanță din Vorarlberg. Dacă Bregenz are muntele Pfaender aproape, Dornbirn se întine la poalele muntelui Karren. Fiecare e deservit de câte o telecabină, ceea ce înseamnă că potecile roiesc de turiști. Majoritatea dintre ei urcă cu telecabina și coboară pe jos. Localnicii preferă să le facă ambele pe jos, în alergare sau cu bicicleta.

Cea mai directă urcare măsoară vreo 3 km cu 400 m diferență de nivel, ce prezintă câteva rupturi de pantă ce storc tot untul din tine și te fac să muști zdravăn cu dinții de ghidon :D . Pentru cei care s-au dat prin zona Gilău-Muntele Mare, urcarea e comparabilă cu cea care duce la Pape, poate chiar mai grea aș zice.

Nu suntem în zona înaltă a Alpilor, altitudinea maximă ajungând spre 1500-1600 m, însă zona oferă o gamă variată de trasee, de la drumuri forestiere la single trail-uri antrenante. Ținusem minte câteva poteci parcurse aici în urmă cu ceva vreme, așa că mi-a făcut placere să le revăd.

Relieful este unul spectaculos, cu numeroase abrupturi, chei, cascade și defilee. Le-am fotografiat și vizitat cu alte ocazii.

Din ce am observat, prin Alpi bicicletele nonelectrice pierd din ce în ce mai mult teren în fața modelelor mototizate. Competițiile de xc sau mtb maraton au din ce în ce mai puțini competitori, iar pe munte predomină ebike-urile de trail sau enduro. Sper să apuc să particip la Ischgl Iron Bike (cât încă se mai ține) - un maraton extrem, pe care mi s-a pus pata de ceva vreme.

În timp ce apăsam fiecare pedală cu greu și sudoare, au trecut câțiva ebikeri în viteză, fluierând pe lângă mine. Drumeții cu care mă intersectam se uitau la mine cum urc agale, verificând să vadă dacă am și eu motor încorporat. Unii mă felicitau, alții, mirați se întrebau probabil de ce se chinuie ăsta să urce pe aici pe o bicicletă normală...

(P.S. Nu am nimic împotriva ebike-urilor. le consider chiar utile în anumite contexte sau situații).

La tura asta am făcut câteva poze cu telefonul. Știam ce mă așteaptă la urcare, așa că, pentru că fiecare gram contează, mi-am lăsat dslr-ul acasă de data asta.

Realimentare

Nope, pe aici nu se trece. Mi-au încurcat băieții planurile. Pe aici am urcat într-o tură acum 8 ani, când accesul bicicliștilor era încă permis.

KAUNERTAL

Acum trecem la treburi mai serioase. Pentru două zile mi-am mutat tabăra de bază în Tirol.

Am plecat dis de dimineață pentru că mă aștepta o urcare cât e ziua de lungă. 30 de km de la 1300 m din Kaunertal până pe ghețarul și stațiunea omonimă situată la 2750 m. Timp de 3 luni, din ianuarie până în aprilie 2019, am făcut urcarea asta cu mașina aproape în fiecare dimineață. Povestea și mai multe imagini le găsești aici. De multe ori îmi imaginam că pedalez pe zecile de serpentine în mireasma aerosolilor de zâmbru. Iată că venise și momentul.

Kaunertal este sora mai puțin cunoscută a altor văi mai celebre din Tirol, precum Pitztal sau Ötztal. Atracțiile sale principale sunt șoseaua ce urcă până la 2750 m, practicabilă pe toată durata anului și stațiunea de ski. Dacă sunteți pasionați de schi/snowboard și dacă lucrurile vor reveni, la normal, este o locație pe care o recomand. Nu este la fel de aglomerat ca și alte stațiuni alpine, iar pârtiile sunt pentru toate gusturile, de la cele late de sute metri pentru începători, până la pârtii negre sau numeroase variante de freeride într-un pulver de vis. Plus că, nu oriunde ai posibilitatea să urci până la 2750 m cu mașina.

Revenind la șosea, faptul că aceasta cuprinde un interval de elevație atât de extins - 1500 m, oferă posibilitatea observării a 6 etaje diferite de vegetație, pornind de la cel submontan, apoi montan, subalpin, alpin, subglaciar, până la cel glaciar. Cel mai impresionat am fost de pădurile de zâmbru, care sunt mult mai extinse decât cele de pe la noi, din Călimani sau Rodnei de exemplu, unde zâmbrul apare în asociații cu molidul și bradul sau cu jneapănul. Practic aici este un etaj întreg alcătuit doar din zâmbri de mari dimensiuni.

Versantul drept al văii este integrat într-un parc natural - Kaunergrat, care este atracția principală, alături de șosea, pe timp de vară. Animalul emblematic al zonei este Ibexul alpin sau Steinbock, ales drept logo al stațiunii de schi. De la ultima localitate, Feichten, până sus pe ghețar, zona este extrem de sălbatic. Am văzut de multe ori din mașină, capre negre, cerb sau vulpi, iar din când în când capul de afiș al ziarelor locale este ținut de câte vreo incursiune a lupilor sau râșilor din Tirolul de Sud, care mai atacă sporadic animalele fermierilor din regiune. Parcul dispune de un centru modern de vizitare care te transpune mai bine în atmosfera locului.

Gepatschstausee, un lac de acumulare ce are ceva în comun și cu lacul de la Colibița - tipul de construcție al barajului, prin concasarea rocilor, rezultând astfel o formă trapezoidală prin secțiunea transversală este similar :)

Pădure de zâmbrii și creste alpine

Temerarii urcă la peste 2200 m

Serpentine și o urcare ce nu se mai termină

Weißsee și culoarea sa turqoise. Desigur că există și o legendă legată de formarea lacului

Mi-am făcut și un selfie cu una dintre pârtii și vârful Weisssespitze, cel mai înalt din zonă, cu ai săi 3700 și ceva de metri.

Ghețarul este într-o retragere vizibilă. Se observă nivelul la care era, nu cu mult timp în urmă.

Un dispozitiv ce îți arată nivelul ghețarului, cu o sută și ceva de ani în urmă.

Bye bye, ne-om mai vedea cândva...

Încet se lasă seara și trebuie să găsesc un loc de mas. Îmi aduc aminte de parcarea din fața centrului de vizitare al parcului Kaunergrat, locul perfect pentru admirat și apusul peste valea Inn-ului.

Infrastructură turistică :D

Până la urmă sunt descurajat de panourile cu camparea interzisă, așa că decid să înnoptez într-un camping, jos în vale. Chiar dacă aș fi dormit în mașină și probabil nu aș fi atras atenția, mai ales că eram în extra-sezon, nu prea aveam chef de dat explicații în miez de noapte vreunui Fritz pornit pe camperii clandestini. I-am găsit oricum în parcarea bike-park-ului din Serfaus. Van-uri, dube, break-uri pline de camperi clandestini din toată Europa au înoptat în parcare cu tot cu panourile de campare interzisă lângă ei. Las că-i bine și așa. Pentru 20 de euro m-am ales cu un duș cu apă caldă și cu un loc de 4X6 m doar pentru mine, într-un camping pe jumătate gol.
Mai trag 2-3 cadre și la somn. Urmează o nouă zi superbă.

Găsești AICI mai multe imagini realizate între ianuarie-aprilie 2019 în Kaunertal.

SERFAUS

Serfaus alcătuiește, alături de alte două sate - Fiss și Ladis, unul dintre cele mai mari domenii schiabile din Tirol. Iar pe timp de vară este o atracție pentru bikeri din toată lumea, datorită bike-parcului de aici, dar și pentru iubitori de munte, natură și aer, locația fiind destinată în special famiilor cu copii.

Fiind implicat în domeniul turistic, am urmărit puțin modul în care se promovează. Numai departamentul de marketing de aici, are o duzină de angajați, de la responsabili cu PR până la fotografi și designeri. Aspect care se regăsește în toate destinațiile turistice din zonă. Am făcut imediat o paralelă cu situația turismului de la noi. Probabil nu are (fostul) Ministerul Turismului atâția specialiști câți are doar o stațiune din Alpi. Desigur, aici vorbim de alte cifre și număr de turiști, dar totuși, la noi încă se mai fac broșuri de promovare ale diferitelor zone, cu poze luate pe șustache de pe net.

Pentru a facilita accesul în micuța stațiune, Serfaus beneficiază inclusiv de un metrou!
Să trec însă la subiect. Motivația principală pentru care am ales Serfaus a fost Frommestrail, o potecă construită special pentru a fi parcursă pe bicicletă, și care împreună cu Almtrail, coboară preț de aproape 10 km de la 2600 m la 1400 m. Dacă Almtrail este considerată a fi de dificultate scăzută (albastră), iar Frommestrail e notată ca fiind de dificultate medie (roșie), având secțiuni de nivel S2 în partea superioară, până la S3 spre final, dintr-un maxim de S5, conform scalei de notare a nivelului de dificultate al singletrail-urilor.

Wolfsee sau Lacul lupului în traducere liberă. De jur împrejurului lacului sunt amenajate alei pentru promenadă, locuri de joacă pentru copii și panouri tematice ce descriu modul de viață al animalelor ce viețuiau cândva prin aceste locuri precum lupi, râși sau urși.

Spre Klaus și Kaunertal

Urcarea sudică până pe Zwoelferkopf. Pe hărțile de bike era recomadat să fie făcută în coborâre. Așa că m-am conformat și am ocolit tot muntele ca să urc pe la nord.

Zâmbru și afiniș în culori de toamnă (am fost singurul care m-am înfruptat din afine pe săturate)

Un personaj din povești și o amenajare tematică pe Zwoelferkopf

Spre Fendels și Kaunergrat cu vârfuri de 3500 m

M-am intersectat pe traseu cu două grupuri de bikeri. Ne mai opream din când în când pentru poze sau pentru a relaxa coapsele încordate

Tipul ăsta ne-a cam dat clasă. Chiar dacă era pe un bike de xc/maraton și avea tija sus, cobora mai repede decât noi și pompa denivelările cu lejeritate