Dalbe Pedale. Cu bicicleta prin Țara de Chiciură

Chiar dacă, cel puțin până acum, am avut parte de o iarnă slabă în precipitații solide, totuși am fost răsplătiți cu peisaje de vis. Dacă la munte, peisajul a fost destul de puțin ofertant, în zonele mai joase, ceața densă a lăsat în urmă un tărâm de basm.

Limita superioară a plafonului a urcat doar până spre 750-800 m. A fost un fenomen pe care l-am întâlnit destul de rar, mai ales pe valea Bârgăului. Așa că, de îndata ce limita a coborât spre 500 m, am plecat într-o cursă contra-cronometru. Așa ceva mai prinzi doar o dată la câțiva ani. În 10 ani de când sunt aici e doar a doua oară. Știam că dacă soarele va prinde mai multă putere și temperatura va crește spre 0 grade, cristalele de chiciură se vor topi.

Spre surprinderea mea, chiciura a rezistat încă vreo 2-3  zile, suficient cât să mă întorc acasă cu straița plină de imagini. Am ieșit atât la răsărit ori apus, cât și pe timpul zilei. Locațiile mai apropiate le-am explorat pe jos, dar pentru dealurile din jur am preferat să ies cu bicicleta, mai ales că erau condiții ideale: temperatură plăcută, de la 0 la -5 grade, sol înghețat și zăpadă puțină. O revenire numai bună după o lună de dospit, iar porțiunile mai alunecoase fac bine și la dezvoltarea unui simț al echilibrului mai pronunțat. Gata cu vorbăria. Las imaginile să vorbească:

Fotografii de Călin Gabor

Bistricior - la picior. Prin Călimani deasupra cețurilor

De câteva zile bune, depresiunea Transilvaniei este acoperită de o pătură consistentă de ceață.
Știam de pe site-ul inmh.ro că sus la munte este soare. Așa că, într-una din primele zile cu ceață am decis să urcăm până pe vârful Bistricioru din Munții Călimani. Plafonul a rămas destul de jos, undeva spre 800 m altitudine.

Drumeția este un bun antrenament, dar și un mod de a ne menține în formă și o alternativă pentru turele de bike atunci când pedalatul nu este potrivit.

Am făcut cu ocazia asta și câteva cadre. Enjoy!