Conform tradiției, în ultimii ani, am încheiat sezonul de pedalat cu câte o tură memorabilă, care să ne țină de dor până la primăvară.
Anul ăsta în schimb, au fost 3 ture. După revederea cu Tarnița la Cruce din munții Rodnei, am profitat de vremea blândă din noiembrie și am mai făcut două ture pe plaiurile pitorești din munții Bârgăului.
La prima tură, după ultima aventură pe post de ghid pe sezonul ăsta, am zis că trebuie neapărat să profit de ultima zi cu temperaturi ridicate preconizate, dar și de cele 4 ore rămase până la venirea serii. Așa că am mai pedalat vreo 50 km pe două din culmile preferate din munții Bârgăului, preferând să rămân pe cât posibil mai la altitudine, unde era mai cald, decât pe văile adânci și reci.
Deși eram într-o cursă contra-cronometru cu ultimele raze de lumină și mai ales că am realizat că frontala și-a dat duhul, nu m-am putut abține să nu scot aparatul din rucsac și să fac poze la cadrele interesante.





































