...

luni, 10 noiembrie 2014

Două zile în Maramures

     Cu dor de Rodnei şi de Maramureş, cândva la mijloc de septembrie am revenit pe cel mai nordic plai al ţării, pentru a reface două dintre traseele noastre favorite.
     Pentru prima zi am optat pentru traseul Borşa - Pasul Prislop - Ştiol - Şaua Gărgălău - Şaua Galaţului - Borşa, cu o lungime de 45 de km şi 1300 m diferenţă de nivel, din care vreo 30 de km de urcare (25 pe asfalt până în Pasul Prislop), iar restul de 15 km reprezentaţi de o superbă coborâre până înapoi în Borşa. Despre traseul ăsta am mai scris aici
     Pentru a doua zi ne-am propus să urcăm din Şanţ, pe Valea Cobăşelului înspre Pasul Curăţel şi să coborâm în Rodna peste Capul Beneşului. Nu ne-am ţinut de plan, pentru că vremea s-a cam stricat şi am optat astfel pentru o tură în munţii Maramureşului, pe un traseu pe care n-am mai fost de câţiva ani buni.

     Imagini din prima zi, în care ne-am minunat din nou de panorama ce se deschide o dată ce pătrunzi pe platoul Ştiol, de măreţia munţilor Rodnei văzuţi din Şaua Gărgălău sau de bucuria de a pluti pe poteca ce pleacă din Şaua Galaţului, trece pe sub Puzdrele pentru a coborî apoi în Borşa:


sâmbătă, 20 septembrie 2014

Mtb şi usturoi

     La început de toamnă (şi ce toamnă deosebită) am revenit pe plaiurile munceilor Bârgăului pentru o tură în circuit, pe două dintre culmile secundare ale masivului, aflate la înălţimi de 1000-1200 m. Am străbătut drumuri superbe de iarbă şi pământ, ne-am înfruptat cu caş proaspăt direct de la stâna, am admirat puţinele case tradiţionale păstrate intacte, am văzut cum se potcovesc caii Cătunenilor, ne-am luptat cu straşnica căţărare de la Ilva Mare, până sus în Poiana Cătunenilor, am revăzut cătunul Ciosa, ca apoi să ne reîntoarcem în punctul de plecare unde ne-am delectat la Festivalul Usturoiului.
      Am plecat de la Piatra Fântânele continuând câţiva kilometri pe asfalt. Puţin după Pasul Tihuţa, am luat-o la stânga pe marcajul bandă roşie (destul de absent) prin păduri, culmi şi poieni, trecând peste dealul Frâu în Lunca Ilvei. Am continuat pe asfalt până în Măgura Ilvei de unde urcarea cu o înclinaţie de 16 % ne-a dus în Poiana Cătunenilor. De aici am continuat spre sud spre cătunul Ciosa şi apoi mai departe spre Piatra Fântânele.

1.pe gazon

2.

3.armonie
4. la dospit
5.delicii
6.
7.spre Rodnei
8.
9.drumuri superbe
10. coborâre abruptă şi directă până în Lunca Ilvei
11.Poiana Cătunenilor
12.

13. pregătiri pentru iarnă
14.Călimanii peste culmile Bârgăului
...şi câteva de la Festivalul Usturoiului
15.straie de sărbătoare

16. lavandă şi ceramică de pe plaiurile Bârgăului

17. arta olăritul a reînviat pe Valea Bârgăului, o zonă renumită cândva pentru olarii săi

18.
19.

20. momente de contemplare
21. şi maestrul Leşe
     Pentru că de data asta nu am insistat prea mult în ceea ce priveşte pozele în sectorul Ilva Mare-Ciosa-Piatra Fântânele, puteţi vedea mai multe din partea asta a traseului aici sau aici .

P:S. urmează două ture din Maramureş

vineri, 12 septembrie 2014

Tură spre o pădure fermecată

        Pentru că vrem să îmbinăm utilul cu plăcutul, am decis să facem o tură mai practică şi am luat-o înspre pasul Tihuţa în căutarea ciupercilor din pădurile fermecate ale munţilor Bârgăului. Am pedalat în cea mai mare parte pe asfalt, însă odată ajunşi în contact cu liniştea şi aerul curat al pădurii a dispărut tot stresul acumulat pe şosea. Sperăm să vă putem transmite măcar o parte din ceea ce am trăit noi:


 









P.S. Zacusca cu gălbiori a ieşit delicioasă!

Urmează o tură relizată tot pe plaiurile domoale ale munceilor Bârgăului, suprapusă cu Festivalul Usturoiului de la Piatra Fântânele, iar apoi două ture intense din Maramureş.

duminică, 10 august 2014

Tură de seară pe Dealul lui Tănase

     Acum ceva vreme am revenit unul dintre cele mai interesante trasee ce poate fi făcut pe dealurile din jurul Văii Bârgăului. Am plecat pe şosea din Mijloceni spre Bistriţa-Bârgăului, iar de aici am continuat în urcare pe valea Blidireasa pe un drum recent reabilitat, parţial asfaltat. Ajunşi în pas, nu am continuat înspre Cuşma, ci am făcut dreapta pe un drumeag prin pădure. Urmează o urcare ceva mai susţinută prin pădure, iar apoi o succesiune de mici urcări şi coborâri. Apoi, odată ajunşi pe Dealul lui Tănase îi dăm la vale şi nu ne mai oprim până ce ajungem înapoi în şosea pe valea Sărăţii, undeva la limita localităţilor Susenii şi Mijlocenii Bârgăului. Traseul are aproximativ 25 de km şi poate fi parcurs în 3-4 ore cu tot cu pauze.
     Nu au ieşit foarte multe poze pentru că am plecat destul de târziu şi ne-am grăbit să nu ne prindă seara.


contre-jour

am găsit şi caii din poveste




spre Ţibleş, peste dealuri şi văi


...şi apusul văzut de pe dealul lui Tănase

O descriere mai amănunţită a traseului puteţi găsi şi aici .

vineri, 20 iunie 2014

Circuitul Dealului Negru



       O zi răcoroasă, numai bună de pedalat, cu puţine poze, dar mulţi kilometri parcurşi în jurul Dealului Negru din Munţii Călimani. Am strâns peste 90 km şi aproape 2000 de m diferenţă de nivel pe traseul Mijlocenii Bârgăului-Rusu B.-Dorolea-Cuşma-valea Budacului-creasta Dealului Negru-poiana Cofii-Ţiganca-Colibiţa-Prundu Bârgăului.

       Am plecat de pe Valea Bârgăului, am trecut dealul în Dorolea prin valea Poienii, ca apoi să ajungem după o urcare uşoară în satul Cuşma. Aici am zăbovit puţin pentru a admira una dintre puţinele case vechi rămase în picioare din sat. Ne am continuat apoi drumul urcând până sub liziera pădurii, pe care am urmărit-o tot urcând şi coborând până  în valea Budacului. În zona asta mi-am adus aminte cu nostalgie de primele ture cu bicicleta din afara oraşului, de acum un deceniu, pe ruta clasică Bistriţa-Budacu de Sus-Stegea-Bistriţa Bârgăului-Bistriţa.

       Urcarea pe valea Budacului este una destul de bolovănoasă, o singură dată am făcut-o pe coborâre şi nu cred că aş mai repeta experienţa. Spre capătul văii urcăm destul de susţinut, ne oprim scurt pentru a ne alimenta cu apă şi continuăm mai departe. Urcarea devine din ce în ce mai tehnică şi reuşim cu greu să rămânem pe biciclete. Ajungem în punctul maxim al urcării, la capătul drumului forestier, undeva în apropiere de poiana Jirezilor. După o pauză bine-meritată plecăm din nou la drum. Urmează partea cea mai antrenantă a traseului. Drumul forestier s-a transformat într-o potecă jucăuşă, cu suprafeţe line ca-n palmă alternând cu jgheaburi spălate de apă şi pline de bolovani. Am intrat deja în inima pădurilor nesfârşite ale Călimanilor. După o scurtă urcare ceva mai tehnică ajungem în Poiana Cofii. Admirăm crestele vulcanice ale Călimanilor şi îi dăm la vale. Coborârea a fost superbă...
Casă tradiţională în Cuşma
Ca mai toate casele vechi, soarta ei nu este prea roz. Proprietara casei o vrea dărâmată şi construită una nouă în schimb. Din fericire proprietara ar vrea să o vadă  într-un muzeu sau să o vândă pentru a fi reconstruită în altă parte, aşa  că dacă ştii pe cineva interesat, dă un semn.




cabană lângă Cuşma

pajişti întinse în Piemontul Călimanilor



drumul de legătură dintre Cuşma via cabana de vânătoare Dealu Negru şi Budacu de Sus

spre Cuşma, până departe înspre Bistriţa


Piatra Corbului


spre creastă
în poiana Cofii, admirând crestele vulcanice ale Călimanilor

o scurtă pauză de dezmorţire pe coborârea de pe Pănuleţ (Ţiganca)

Spor la pedalat!
Pe data viitoare...
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...