Giumalău - cu bicicleta prin tărâmul cerbilor

1.

Prima zi a lunii octombrie ne-a găsit în Bucovina, unde am făcut o superbă tură prin masivul Giumalău. Am plecat din Dorna Arinii, iar după un scurt warm-up pe malurile Bistriţei Aurii am început căţărarea din Rusca. Urcarea destul de lină la început s-a accentuat pe final. Dar fiind vorba de un forestier bine întreţinut, căţărarea nu ne-a creat probleme. Am ajuns în golul alpin, am trecut de cabana Giumalău, ocolind apoi vârful pe curbă de nivel. Ne-am oprit preţ de câteva minute pentru a admira priveliştea. Deşi e destul de pâclos observăm siluetele Pietrosului Bistriţei, Călimanilor, Obcinelor, Suhardului.

2.

3.

4. spre cabana Giumalău

5.

6.

7.

8.

9.Pietrosul Bistriţei

10.

11.

12. Ţara Dormelor şi Călimanii

13.

14.

15. spre Suhard cu Obcinele în prim plan

Apoi o lungă coborâre pe pajiştea alpină ne-a readus în pădure. Tocmai ce-i spuneam lui Marcos că am nimerit exact în perioada când cerbii ies prin poieni la boncănit. Soarele se pregătea să apună, aşa că era momentul lor. Nici nu au trecut câteva minute, când, văile au început să răsune de mugetul puternic al cerbilor. Ne-am dat jos de pe biciclete pentru a nu face zgomot. Ne îndreptăm spre direcţia lor. Lăsăm bicicletele şi îmi scot aparatul. Aveam şi teleobiectivul la mine. Lăsăm poteca principală şi o luăm spre un luminiş. Ce fain se răsfrâng ultimele raze ale Soarelui printre cetina brazilor. Ar fi perfectă silueta unui cerb în contre-jur. Ieşim în poiană. Dar, necâştigător. Ne dăm seama că cerbii sunt ceva mai departe de noi, iar un parchet plin de căzături ne desparte.

16.

17.

18.

19.

Ne întoarcem la biciclete şi continuăm. Soarele a apus deja de câteva minute, şi o dată cu el şi intensitatea luminii. E din ce în ce mai greu să distingem poteca, dar parcă alte simţuri se activează în locul vederii...Luăm pe nepregătite o ciută aflată lângă drum. Pentru câteva momente aleargă paralel cu noi, sărind peste buşteni şi căzături cu o uşurinţă remarcabilă. Ieşim într-o poiană mai întinsă. Ceva îmi spune să privesc cu atenţie. Atunci l-am zărit. Un cerb viguros cu o coroană impresionantă se afla la câteva zeci de metri în faţa noastră. A rămas nemişcat câteva momente bune, apoi a alergat uşor spre pădure. Deşi am avut timp să scot aparatul şi să montez teleobiectivul, se înserase mult prea mult să iasă un cadru cât de cât decent, cu tot cu o valoare iso ridicată...

20.

Ne continuăm precauţi coborârea. Luăm încă o ciută prin surprindere. Ne oprim scurt. Auzim un cerb mugind la doar câtiva paşi de drum. Nu zăbovim prea mult. O întâlnire aşa de aproape ar putea fi periculoasă. Ajungem cu bine în Dorna, după o coborâre în viteză pe un drum neted ca-n palmă. Ne ducem încântaţi la culcare, cu boncănit de cerbi prin poienile de deasupra satului... Am trăit momente magice.

A doua zi am luat-o înspre Călimani pe un traseu ce face trecerea din Poiana Negri la Sărişor peste culmea ce duce spre grupurile statuare Lucaciu-12 Apostoli. Un traseu interesant, cu o urcare solicitantă până la schitul 12 Apostoli, şi cu o coborâre pe o culme secundară, destul de afectată din păcate de tăieri forestiere, cu mult prea-obişnuitele resturi de crengi, trunchiuri, rădăcini lăsate aiurea pe şi pe lângă poteci...Ne-a impresionat, în schimb, încă o dată, densitatea destul de ridicată a caselor cu arhitectură şi motive tradiţionale din Ţara Dornelor, pe care le-am fotografiat la o altă tură.

21. schitul 12 Apostoli

22.

Cam atât din sălbatica Bucovina. Urmează fotografii de la o tură prin Maramureş.
Pe curând!